FIBROMUL UTERIN

Ce sunt fibroamele uterine ?
Fibroamele uterine sunt tumori benigne care provin din uter. Deşi sunt compuse din fibre musculare netede aceleaşi ca peretele uterin (miometrul), ele sunt de multe ori mai dense decât miometrul. Fibroamele uterine sunt de obicei rotunde sau semirotunde ca forma.
Fibroamele uterine sunt adesea descrise dupa pozitia lor fata de uter:

1. Fibroamele subseroase sunt situate subseros (membrana mucoasa se afla pe partea exterioară a uterului). Acestea  apar adesea localizate pe suprafaţa exterioară a uterului sau pot fi ataşate la suprafaţa exterioară de un pedicul;
2. Fibroamele submucoasei (submucos) sunt situate în interiorul cavitatii uterine sub mucoasa uterina;
3. Fibroamele intramurale sunt situate în peretele muscular al uterului.

Care sunt cauzele fibromului uterin ?
In general nu se stie exact de ce femeile dezvolta aceste tumori. Anomaliile genetice, modificări în factorul de creştere , anomaliile vasculare (vase de sange) pot juca un rol în dezvoltarea de fibroame. De asemeni, istoricul familial este un factor cheie, dar nu totdeauna femeile din aceiasi familie  dezvolta fibromul uterin.

Rasa, de asemenea, pare să joace un rol.

Femeile de origine africană au de două-trei ori mai mult riscul de a dezvolta fibroam decât  femeile de alte rase. Femeile de origine africană dezvolta, de asemenea, fibroame, la o vârstă mai tânără şi pot avea simptome de fibrom, la varsta de 20 de ani, spre deosebire de femeile  caucaziene cu fibrom uterin, la care simptomele apar de obicei la varsta 30 şi 40 ani.

Alţi factori pe care cercetatorii i- au asociat cu un risc crescut de dezvoltare a fibroamelor au in vedere menstruatia inainte de varsta de 10 ani, consumul de alcool (în special bere), infectii uterine, şi tensiuni arteriale crescute (hipertensiune arterială).
Estrogenul are tendinţa de a stimula creşterea fibromului, în multe cazuri.

În primul trimestru de sarcină, până la 30% din fibroame se vor mări şi apoi micşora după naştere. În general, fibroamele au tendinţa de a se micsora dupa menopauza, dar terapia hormonala post-menopauză poate cauza ca simptomele sa persiste.
În general, aceste tumori sunt destul de comune şi apar la până la 50% dintre femei. De cele mai multe ori, fibromul uterin nu cauzeaza simptome sau probleme şi o femeie cu fibrom este de obicei inconştienta de prezenţa lui.

Care sunt simptomele de fibrom uterin?
Cele mai multe femei cu fibrom uterin nu au simptome.
Cu toate acestea, sângerările abundente ( menstruatie abundenta)  sunt cel mai comun simptom al prezentei fibromului. În cazul în care tumorile sunt aproape de mucoasa uterina, sau pot interfera cu fluxul de sânge la căptuşeală, acestea pot provoca perioade grele, perioade dureroase, perioade prelungite sau spotting între doua menstruaţii.

Femeile cu sângerare excesivă din cauza fibroamelor pot dezvolta anemie si deficit de fier. Fibroamele uterine care se deteriorează, uneori, pot provoca dureri severe, localizate.
Fibroamele pot provoca, de asemenea, o serie de simptome, în funcţie de dimensiunea lor, amplasarea în uter şi cât de aproape sunt de organele pelviene adiacente.

Fibroamele mari pot cauza:
• presiune;
• durere pelviană;
• presiune asupra vezicii urinare frecventă, sau chiar obstrucţionare;
• presiune pe rect, cu dureri in timpul defecatiei.
Desi fibroamele nu interfera cu ovulatia, unele studii sugereaza ca acestea pot afecta fertilitatea şi duce la rezultate scazute a mentinerii sarcinii. În special, fibroamele submucoase pot deforma cavitatea uterina interioara fiind puternic asociate cu scăderea fertilităţii.

Fibromul uterin netratat prezintă un risc?
Pentru cea mai mare parte, fibromul uterin care nu provoca o problemă pentru femeie poate fi lasat netratat. În unele cazuri, chiar si fibroamele care nu provoacă simptome necesita indepartarea sau cel puţin tinute apropiat sub observatie.

Creşterea rapidă este un motiv sa ne uitam mai atent, deoarece o formă canceroasa rară de fibrom (ne referim la leiomiosarcom = este de obicei o tumoare cu creştere rapidă)  şi nu poate fi diferenţiată de un fibrom benign prin examen ecografic , RMN, sau alte studii imagistice .

Cu toate acestea, acest tip de tumora apare în mai puţin de 1% din fibromul uterin.
Un alt risc de a lăsa aceste tumori singure este că ele cresc, uneori, la o dimensiune care cauzeaza simptome semnificative în cele din urmă si  prin urmare, necesită îndepărtarea.

Dacă fibroamele cresc suficient de mari, o intervenţie chirurgicală pentru a le elimina poate deveni mai dificil şi riscant.

Ocazional, fibroamele sunt cauza de avorturi recurente si dacă acestea nu sunt eliminate , femeia nu poate fi capabilă să susţină o sarcină .

Care sunt riscurile de fibroame uterine in timpul sarcinii?
Fibroamele uterine sunt identificate la aproximativ 10% din femeile gravide. Unele studii au arătat un risc crescut de complicatii ale sarcinii, în prezenţa de fibroamelor , cum ar fi: sângerarea in primul trimestru de sarcina, schimbarea pozitiei fatului (prezentare pelviană), desprinderea de placenta, avortul spontan, incetinirea cresterii fatului intrauterin, nastere prematura, inertie in timpul travaliului, obstructia canalelor de nastere, hemoragie postpartum.

Fibroamele, de asemenea, au fost asociate cu un risc crescut de cezariană.
Dimensiunea fibromului şi localizarea sa precisă la nivelul uterului sunt susceptibile de a fi factori importanţi în determinarea dacă un fibrom provoacă complicaţii obstetricale.

Care sunt modurile obişnuite de diagnosticare a fibromul uterin?
Fibroamele uterine sunt diagnosticate prin examinare pelviana si chiar mai frecvent prin ecografie. Deseori, o masă pelviana nu poate fi determinată a fi un fibrom doar prin  examen pelvian  şi este recomandat un examen ecografic pentru  diferenţierea aceastora  de la alte situatii cum ar fi tumori ovariene.

Scanarile  RMN si CT pot juca de asemenea un rol important in diagnosticarea fibroamelor , dar cu ecograful este cel mai simplu, mai ieftin, şi aproape fără îndoială cea mai bună tehnică pentru imaginea  pelvisului. Ocazional, atunci când se  încearcă să se stabilească dacă fibromul este prezent în cavitatea uterină (cavitatea endometriala), se recomanda o sonohisterogrfie de diagnostic sau histerescopie de diagnostic pentru evaluarea cavitatii uterine.

Care este tratamentul pentru fibromul uterin?
1)Tratamente chirurgicale
Există multe modalităţi de gestionare a fibroamelor uterine si metodele chirurgicale sunt de baza. Cand tratamentul chirurgical este necesar  posibilele intervenţii chirurgicale includ :

• histerectomia (sau extirparea uterului şi totodata a fibroamelor cu ea);
• miomectomia este îndepărtarea selectivă doar a fibroamelor la nivelul uterului- miomectomia poate fi realizata printr-un laparoscop sau cu incizie deschisa pe peretele abdominal.
• o altă tehnică pentru tratarea fibroamelor este cunoscuta ca embolizarea arterelor uterine (EAU).Studiile sunt în curs de desfăşurare pentru a evalua rezultatele pe termen lung a EAU.

 2)Tratamente medicale
Tratamentele  nechirurgicale sunt de obicei de natura hormonala şi includ utilizarea de medicamente care pot opri productia de estrogen din ovare (analogi GnRH). Aceste medicamente sunt date pe o perioada de trei până la şase luni şi induc o hypoestrogenie (estrogen scăzut). Efectele secundare ale acestor medicamente sunt similare cu simptomele de perimenopauza şi pot include bufeuri, tulburări de somn, uscaciune vaginala, şi modificări ale dispoziţiei sexuale .

Folosirea tratamentelor de natura analogi GnRH pe termen lung ( mai mult de 12 luni) duc la pierderea de substanţă osoasă si implicit la osteoporoza aceasta fiind cea mai gravă complicaţie.

Aceste medicamente pot fi de asemenea folosite ca tratament preoperator înainte ca pacienta sa fie supusa tratamentului chirurgical de fibrom.
Danazol (Danocrine) este un hormon steroid androgenic care a fost utilizat pentru a reduce sângerarea la femeile cu fibrom uterin, deoarece acest medicament determină ca menstruaţia să înceteze. Cu toate acestea, danazol nu pare a micsora dimensiunea fibroamelor. Danazol este, de asemenea, asociat cu efecte secundare semnificative, incluzand cresterea in greutate, crampe musculare, scăderea marimii sanilor, acnee, hirsutism (cresterea parului necorespunzătoare), tenul gras, schimbari de dispozitie, depresie, scăderea lipoproteine ​​cu densitate mare (HDL sau “colesterolul bun”), nivelurile , şi creşterea nivelului de enzime hepatice.
Administrarea de raloxifen (Evista) (un medicament utilizat pentru prevenirea şi tratarea osteoporozei la femeile în postmenopauză) a fost demonstrat ca ar reduce dimensiunea fibroamelor la femeile în postmenopauză, dar rezultate cu acest tratament la femeile în premenopauză au fost contradictorii.

Utilizarea steriletelor hormonale ( Mirena) este cea mai buna alternativa la histerectomie in cazul fibroamelor cu dimensiunea sub 3 cm .
De asemeni contraceptivele orale sunt  folosite pentru a trata sângerari anormale asociate cu fibroame, dar acestea nu micsoreaza fibromul insusi . Utilizarea de contraceptive orale a fost asociată cu un risc scăzut de fibroame în curs de dezvoltare, astfel încât unele femei pot beneficia de utilizarea lor în acest scop.

Articol scris de Dr.Majid Vahdani – medic specialist obstetrica – ginecologie in cadrul Centrului Medical Sphera (membru IDS Grup)

NASTEREA PREMATURA

Notiunea de prematur – se foloseste atunci cand varsta gestationala e mai mica de 37 saptamani , travaliul prematur ramanand singurul si cea mai frecventa cauza pentru mortalitatea  fetala.

       Nastere prematura este termenul  folosit pentru a defini copiii care se nasc prea devreme , in general cu o greutate mai mica la nastere decat cea normala. În aceasta situatie varsta gestationala, a noului-născut poate fi prematura, la termen, sau postterm.
Referitor  mărimea acestuia , un nou-născut poate fi în mod normal dezvoltat pentru varsta gestationala , de mici dimensiuni sau  mici pentru varsta gestationala sau prea mare și prin urmare mare pentru varsta gestationala.
In ultimii ani, termenul mici pentru varsta gestationala a fost utilizat pe scară largă pentru a clasifica nou-nascuti a căror greutate la nastere este de obicei cu  10 % sub greutatea normala pentru varsta gestationala.  Termenul de mare pentru varsta gestationala a fost utilizat pe scară largă pentru a clasifica nou-nascuti a căror greutate la nastere este peste 90% fata de greutatea normala vârstei de gestatie .
Termenul potrivit pentru varsta gestationala desemnează nou-născuți care la nastere au intre 500-2500 g,  greutate la nastere foarte scăzuta se referă la cei care la naștere au intre  500 si 1500 g și greutate la nastere extrem de scazut se referă la cei care la naștere au intre  500 si 1000 g.
În 1960, un nou-născut de 1000 g avea 95 la suta risc de deces. Astăzi, un nou-născut cu aceeași greutate la naștere are o sansa de 95 la suta la supravietuire , aceasta remarcabila îmbunătățire în supraviețuire  datorandu-se aplicării pe scară largă  a terapiei intensive neonatală.

CAUZE PENTRU NASTEREA PREMATURA

Există patru motive principale directe pentru nasteri premature conform studiilor facute in Statele Unite ale Americii:
1. Nastere pe cale naturala ( prin travaliu indus) sau prin cezariana, din cauze ce tin de starea de sanatate a mamei sau a fatului;
2. Nastere spontana prematura cu membrane intacte ;
3. Nastere idiopatica cu ruperea prematura a membranei (PPROM);
4. Sarcina gemelara  sau numeroase nasteri anterioare.

ANTECEDENTE SI FACTORI CARE INFLUENTEAZA NASTEREA PREMATURA

Ananth și Vintzileos (2006) au folosit datele privitoare la nașterile din Missouri in perioada  1989-1997 si au analizat factorii care duc la naștere înainte de 35 săptămâni.  Preeclampsia, afectiunile in timpul lunilor de sarcina, greutatea mica pentru varsta gestationala si desprinderea de placenta au fost cele mai frecvente indicii pentru interventie medicala , ducand astfel la nastere prematura. Alte cauze mai putin frecvente au fost hipertensiunea arteriala cronica, placenta previa, sângerări inexplicabile, diabet zaharat, boli renale și malformații congenitale.

1.    Avortul : sângerarea vaginală la începutul sarcinii este asociata cu cresterea rezultatelor negative mai târziu. In 2004 s-a constatat pierderea sarcinii in saptamanile 6-13 la aprox 14000 femei , ce au avut sangerari vaginale. Atat sangerarile usoare cat si cele abundente au fost asociate nasterii premature, desprinderea de placenta si ulterior pierderea sarcinii inainte de 24 saptamani.

2.    Stilul de viata : fumatul, o greutate inadecvata a mamei ( mama  supraponderala),consumul de droguri au rol important atat in nasterea inainte de termen cat si in scaderea in greutate a copilului la nastere (totusi in 2009 specialistii au descoperit ca rata de risc pentru nastere prematura inainte de 35 saptamani , la femeile cu exces greutate , este mai mica decat la femeile cu greutate normala).Alte cauze ar fi varsta frageda sau inaintata a mamei , inaltimea mica, deficitul de vitamina C,factori sociali ca saracia, efort fizic prelungit,conditii obositoare de munca, program mare de lucru.Factorii psihologici ca depresia, anxietatea stressul sunt de asemeni asociati nasterii premature.

3.    Nepotrivirile etnice si rasiale: in USA si UK femeile de culoare sunt in mod constant in topul femeilor care prezinta risc inalt de nastere prematura ,conform ultimelor statistici;alte asocieri se fac tinand cont de nivelul scazut socio-economic si educational.

4.    Munca in timpul sarcinii:programul de munca si activitatea fizica in exces prezinta factor de risc ridicat si duc la cresterea cazurilor de nastere prematura.

5.    Factori genetici: caracterul recurent,rasial si familial in cazul nasterii premature au condus la ideea ca genetica poate juca un rol cauzal .Exista de asemeni in literatura de specialitate si opinii contrare acestui concept.

6.    Afectiuni parodontale: inflamatia gingiilor este o inflamatia cronica anaeroba ce afecteaza 50% din femeile insarcinate. In 2007 in urma meta-analizei facute asupra a 17 subiecti femei insarcinate , s-a constatat ca afectiunile parodontale afecteaza semnificativ si pot fi asociate cu nasterile premature.Un studiu mai profund asupra acestei afectiuni  a dus la concluzia  , ca in urma tratamentului  stomatologic efectuat in timpul sarcinii boala a fost tratata in conditii sigure dar ca ea nu modifica semnificativ ratele de nastere prematura.

7.    Malformatiile congenitale : intr-o analiza secundara a datelor din procesul de evaluare  a riscurilor din primul si al doilea trimestru de sarcina ( FASTER) cercetatorii au gasit dupa controale asupra mai multor factori contradictorii, ca malformatiile congenitale pot fi asociate cu nasterea prematura si greutatea scazuta la nastere.

8.     Infectiile : in 2012 specialistii au re-evaluat rolul infectiilor in cazul nasterilor premature.Este de presupus ca infectiile intrauterine declanseaza travaliul prematur prin activarea sistemului imunitar natural.In aceasta ipoteza microorganismele obtin eliberarea de citokine inflamatorii ,care la randul lor stimuleaza productia de prostaglandina.Prostaglandinele stimuleaza contractiile uterine si duc la ruperea prematura a membranelor.Se estimeaza astfel ca intre 25 si 40% dintre nasterile premature au la baza infectiile intrauterine.

De asemeni alte 2 microorganisme Ureaplasma urealyticum si Mycoplasma hominis au aparut ca factori patogeni importanti perinatali, aratand ca 23 % din copiii nascuti intre 23 si 32 saptamani au culturi pozitive de sange ombilical din cauza acestor micoplasme genitale.

9.    Vaginita bacteriana : in aceasta situatie peroxidul de hidrogen-producator si Lactobacillus – predominant ,flora vaginala este inlocuita cu anaerobi care includ  Gardnerella vaginalis, specii Mobiluncus  si  Mycoplasma hominis.  Astfel, vaginita bacteriana a fost asociata cu avortul spontan, ruptura prematura a membranei, chorioamnionitis si infectia lichidului amnionic.De asemnei factorii de mediu par a fi importanti in dezvoltarea vaginitei bacteriene.

DIAGNOSTICAREA 

1.     Simptome

Diferentierea  dintre un travaliu adevarat  si unul fals e dificila si se poate evidentia doar dupa stergerea si dilatarea colului.Activitatea uterina singura, poate fi inselatoare din cauza contractiilor Braxton Hicks ,care pot fi aritmice si neregulate, dureroase sau nedureroase si pot cauza serioase confuzii in diagnosticarea unui travaliu prematur.In consecinta in 1997 , s-a stabilit ca urmatoarele simptome pot fi caracteristice unui travaliu prematur:

• 4 contractii in 20 de minute sau 8 in 60 de minute plus modificare progresiva a colului;
• Dilatatia colului mai mare de 1 cm;
• Stergerea colului in proportie de 80% sau mai mult.

Astazi , aceste simptome sunt considerate putin inexacte .In plus contractiile dureroase sau mai putin dureroase ,  cum ar fi presiunea pelvina ,crampele menstruale, scurgerile vaginale,durerile de spate au fost asociate cu nastrea prematura , iminenta. Importanta acestor simptome ca indiciu pentru o nastere prematura au fost acceptate de unii specialisti, altii spunand ca semnele si simptomele unei nasteri premature ,inclusiv contractiile uterine apar doar in 24 ore de travaliu prematur.

2.     Modficarea colului uterin – dilatarea colului uterin dupa jumatatea perioadei de sarcina prezinta factor de risc pentru nastere prematura.Aproximativ 25% din femeile care au avut colul dilatat cu 2-3 cm au nascut prematur pana in 34 saptamani.

3.     Lungimea colului uterin – evaluarea colului uterin cu sonda ecografica a evoluat mult in ultimii ani.S-a masurat ecografic lungimea colului uterin la 24 saptamani si apoi din nou la 28 saptamani la femei care nu prezentau risc de nastere prematura, acesta fiind de aproximativ 35 mm.Daca lungimea acestuia e mai mica atunci , creste riscul de nastere prematura.

4.     Col uterin incompetent – incompetenta colului uterin este un diagnostic clinic ce consta in dilatarea recurenta, nedureroasa a acestuia ce duce la nasterea spontana in absenta ruperii spontane a membranei, sangerarii sau infectiilor.

PREVENIREA NASTERILOR PREMATURE

Prevenirea nasterilor premature, a fost din nefericire un obiectiv greu de atins.

Rapoartele recente sugereaza ca prevenirea pe grupuri specifice poate fi realizata, astfel:

• Cresterea nivelului de progesteron a plasmei materne, in timpul sarcinii;
• Cerclajul colului uterin;
• Programe de santate publica locale si teritoriale orientate spre a veni in sprijinul femeilor care prezinta risc de nastere prematura, prin departamantele de Obstetrica & Ginecologie ;

Articol scris de Dr. Majid Vahdani – medic specialist obstetrica – ginecologie in cadrul Centrului Medical Sphera.

DERMAPEN – tratamentul inovator si accesibil !

Dermapenul este un instrument util in tratamentul cicatricilor de acnee, vergeturilor, precum si  in reintinerirea pielii.

Dermapen a fost aprobat in anul 2011 si ofera pacientilor o alternativa situata intre peeling-uri si terapia laser. Mecanismul de actiune presupune o perforare microscopica a pielii utila in stimularea secretiei naturale de colagen. Dermapen este un instrument mai eficient si mai sigur pentru tratamentul fractionat al pielii fata de sistemele de tip roller datorita modului de a actiona pe vertical. Pe langa actiunea mecanica exercitata asupra fibrelor de colagen si elastina, Dermapen ajuta la absorbtia ingredientelor active din cremele si serurile anti-aging in straturile mai profunde ale pielii. Dermapen este util in tratarea cicatricilor de acne, reducerea dimensiunii porilor faciali si ajuta la imbunatatirea aspectului liniilor fine, ridurilor si vergeturilor.

Cu varsta, productia de celule, colagen si elastina scade, conducand la aparitia ridurilor si a aspectului de ten tern, imbatranit. Prin terapia de inducere a colagenului promovata de Dermapen pielea este stimulata sa se repare. Unul din avantajele Dermapen este ca permite tratarea ridurilor din zone greu accesibile precum cea perioculara, din jurul nasului  sau a buzelor.

Dermapen prezinta un capat de unica folosinta cu 11 ace foarte fine. De asemenea, dispune de vibratii care diminueaza durerea si cresc eficienta tratamentului. In functie de toleranta individuala, se poate aplica local inainte de procedura o crema anestezica.

Etapele tratamentului cu Dermapen:

1.  Curatarea tenului cu un produs demachiant potrivit tipului de ten. Ulterior se sterge pielea cu o solutie antiseptica.

2. Aplicarea unei creme anestezice pe zona de tratat. Se lasa sa actioneze 15-50 minute (in functie de produsul folosit), dupa care se indeparteaza si se sterge din nou pielea cu o solutie antiseptica.

3. Se aplica ingrediente active: se aplica uniform pe toata suprafata de tratat produsul cu ingredientele active care vor servi scopului tratamentului. Numeroasele micro-orificii obtinute prin actiunea acelor vor favoriza patrunderea in piele a ingredientelor active.

4. Tratamentul cu Dermapen: se selecteaza adancimea acului si viteza adecvata zonei de tratament si se incepe procedura, exercitandu-se o presiune constanta la nivelul pielii.

5. Calmarea, hidratarea tenului.

6. Tratament post-procedura: dupa tratament se evita expunerea la soare. Datorita sensibilitatii crescute a pielii post tratament, se recomanda o crema cu factor de protectie solara 50+ destinata pielii sensibile cel putin 2 saptamani.

Dupa procedura, tenul are aspect roz-rosu, ca dupa o expunere prelungita la soare. Pielea revine la culoarea obisnuita a doua zi dupa interventie si astfel pacientul isi poate relua activitatile cotidiene fara a fi nevoit sa stea in casa. In zilele ce urmeaza procedurii cu Dermapen, pacientul va incepe sa observe beneficiile: un ten mai intins, mai luminos, cu ridurile fine estompate.

In cadrul Centrului Medical Sphera, puteti beneficia de tratamentul cu Dermapen efectuat de medicul dermatolog al Clinicii- Dr. Elena- Livia Severin- dupa ce veti fi mai intai consultat si vi se vor prezenta optiunile terapeutice, precum avantajele si dezavantajele diferitelor proceduri.

ANALIZELE COPILULUI PRESCOLAR!

Este foarte important ca periodic sa verifici starea de sanatate a copilului tau!

In acest articol ne-am propus sa discutam despre patru din cele mai importante analize medicale pe care un copil trebuie sa le faca inainte de a intra in colectivitate.

Examenul microbiologic al exudatului nazal (secreţiei nazale) este metoda de laborator clinic indicată în depistarea portajului de staphylococcus aureus sau de streptococcus pyogenes. Prin examenul bacteriologic al exudatului nazal se pot identifica însă şi alţi germeni: meningococ – cu o rată de portaj de 5-30%, streptococcus pneumoniae, haemophilus influenzae, serotipul B, corynebacterium diphtheriae şi chiar enterobacterii.

Se recolteaza dimineata ,inaintea instituirii tratamentului antibiotic/antifungic sau la minim 7 zile de la oprirea oricariu tratament de acest fel.Din seara dinaintea recoltarii nu se mai administreaza intranazal nici un fel de medicament (picaturi,solutii,creme etc).

Exudatul faringian este cea mai de incredere metoda de diagnosticare a faringitei si anginei cu Streptococ de grup A. Pentru rezultate maximale este necesara o stergere riguroasa a ariei amigdalelor si a faringelui posterior. Faringele contine in mod obisnuit  multe specii bacteriene „benigne” fara importanta practica, astfel ca un raport complet al speciilor cultivate ar alarma nemotivat pacientii. Prin urmare, laboratoarele folosesc proceduri selective, punand in evidenta doar speciile bacteriene de interes medical – cel mai frecvent Streptococul de grup A.

Se recolteaza dimineata ,inainte de a ingera alimente sau lichide, inainte de periajul dintilor si al limbii, si inainte de instituirea tratamentului antibiotic, antifungic sau la cel putin 7 zile de la oprirea acestuia.Daca rezultatul este pozitiv se practica antibiograma si antifungigrama.

Coprocultura este o analiza microbiologica efectuata in laborator, folosita pentru identificarea bacteriilor cauzatoare de infectii. Desi la nivelul intestinelor sunt regasite mai mult de 50 de tipuri de bacterii, coprocultura are capacitatea de a identifica agentii patogeni existenti in intestinele umane.

In general coprocultura este efectuata pentru a fi stabilite cauzele aparitiei unor simptome precum diareea infectioasa, balonari, stari de greata si de voma, dureri si crampe abdominale si chiar febra, sau pentru identificarea persoanelor suspectate ca ar dezvolta forme contagioase de boala.

Pentru ca rezultatele coproculturii sa fie favorabile este necesar ca analizarea mostrei de fecale sa nu releve prezenta agentilor patogeni in organism.

Daca testele releva prezenta unor bacterii precum salmonella, shigella, campylobacter, Escherichia coli, sau Yersinia enterocolitica, este bine sa stabiliti o intalnire cu medicul pentru a decide asupra unor teste complementare sau asupra unui tratament adecvat.

Examenul coproparazitologic: specimenele (probele) de materii fecale nu ar trebui sa fie contaminate cu apa sau urina pentru ca apa poate contine microorganism confundabile cu parazitii umani, iar urina poate distruge anumiti paraziti. Uleiurile minerale, bariul si bismutul interfera cu detectia parazitilor. Probele ar trebui colectate la 7 – 10 zile dupa folosirea acestor substante.

Giardia lamblia, cunoscut si ca Giardia intestinalis sau Giardia duodenalis, este parazitul cel mai frecvent depsitat la examenul coproparazitologic.

Pentru ca Giardia si diverse tipuri de oua de paraziti sunt secretate intermitent in materiile fecale, un numar minim de 3 probe de scaun sunt necesare pentru o examinare adecvata. Specimenele ar trebui recoltate in zile diferite, ( zilele 1,3 si 5 ). Pentru ca unii paraziti unicelulari sunt usor distrusi daca se anticipeaza ca proba nu va putea fi transportata prompt la laborator ar trebui sa se foloseasca recipient de colectare cu mediu de cultura.

Inceputul scolii este o experienta noua pentru cei mici si o adevarata incercare pentru parintii lor, care trebuie sa se asigure ca totul este perfect.

Analizele medicale ale copilului inainte de inceperea scolii sunt importante pentru a afla starea de sanatate a acestuia si pentru a-l imuniza si proteja impotriva unor boli. Opreste-te putin din cumpararea hainutelor si rechizitelor pentru scoala si mergi cu el la doctor pentru un examen fizic complet.

ORELE DE SOMN ALE COPIILOR

        Pentru a evalua disfunctionalitatile legate de programul de odihna al copilului este important ca intr-o prima etapa sa definim ce constituie somnul “normal” pentru copil si adolescent. Caracteristicile somnului si comportamentele legate de somn cunosc schimbari importante de-a lungul spectrului de varsta de la nou nascut pana in adolescenta si atat somnul fiziologic cat si problematica legata de somn au caracteristici distincte la copii fata de adulti.

Nou-nascutul doarme in medie 16-20 de ore, avand perioade de somn de 1-4 ore alternand cu perioade de activitate de 1-2 ore. Necesarul de somn este, la aceasta varsta, impartit in mod egal intre noapte si zi. Nou-nascutii hraniti la san au, de obicei, perioade de somn mai scurte. 

Diferentierea intre somnul diurn si cel nocturn se dezvolta treptat intre 6 saptamani si 3 luni de viata. La 4 luni durata totala a somnului este de 14-15 ore pe zi iar la 6 luni se reduce la 13-14 ore, dintre care 11 ore noaptea si 3 ore in timpul zilei, impartite in 2 perioade de somn. Abilitatile de auto-linistire ale copilului incep sa se dezvolte dupa varsta de 3 luni, treptat copilul nu va mai plange noaptea spre a “semnala” parintilor trezirile nocturne, astfel incat la varsta de 9 luni 70-80% dintre sugari dorm linistiti pe toata durata noptii.

Copii mici (1-3 ani) dorm 12-14 ore pe zi, inclusiv o perioada de somn diurn de 1,5-3,5 ore. Adesea reapar la aceasta varsta trezirile nocturne, se dezvolta frica de intuneric si pentru asigurarea comfortului este necesara stabilirea unui ritual legat de momentul somnului si asigurarea unor obiecte tranzitionale (paturica sau jucaria de plus ce tin locul parintelui). Somnul din timpul zilei este, de regula, refuzat de copil progresiv dupa varsta de 3 ani, astfel incat majoritatea nu mai dorm ziua dupa varsta de 5 ani. La aceasta varsta 1 din 5 copii continua sa prezinte treziri nocturne, putand suferi tulburari ale somnului ce include cosmaruri, somn agitat, sforait, pavor nocturn, somnambulism sau enurezis nocturn.

Copii de 6-12 ani dorm in medie 10 ore pe zi. La aceasta varsta problemele legate de somn pot avea legatura cu adaptarea scolara. Apare frecvent o discrepanta crescuta intre duratele de somn din zilele de scoala fata de cele din weekend si vacante. Evenimentele stresante afecteaza somnul (ex.: adormirea dificila determinata de anxietate, cosmaruri) iar somnul insuficient reduce abilitatea copilului de a se adapta la stres aparand astfel un cerc vicios, cu posibilitati de cronicizare a problemei.

Adolescentii (>12 ani) ar trebui sa isi aloce pentru somn 9 ore pe zi in mod ideal, durata lor de somn actuala este insa in medie 7 ore pe zi, adesea neregulat, sub influenta stilului de viata.

Principiile de baza ale unui somn benefic pentru copil sunt:

1. Instituiti un program de somn clar, predictibil si formati un ritual cotidian legat de momentul “mersului la culcare” pentru relaxarea copilului (vezi si pct. 3)
2. Ora de mers la culcare si ora de trezire ar trebui sa ramana aproximativ aceleasi in perioadele scolare ca si in vacante sau weekenduri, cu diferente de cel mult o ora de la o zi la alta.
3. Ora dinaintea somnului ar trebui sa fie dedicata activitatilor linistitoare impreuna cu parintii. Evitati exercitiul fizic, jocurile energice si activitatile stimulante ca privitul la TV sau jocurile pe computer in acest interval.
4. Dati-i o masa usoara copilului inainte de a merge la culcare. Mai ales la varstele mici trezirile pot fi datorate foamei. Mesele abundente si greu digerabile cu o ora-doua inaintea somnului pot, pe de alta parte, interfera cu odihna fiziologica.
5. Evitati bauturile excitante (cafea, ceai, cola) si ciocolata cel putin cu cateva ore inainte de culcare.
6. Activitatea fizica zilnica, mai ales in mediul extern (cand conditiile meteorologice o permit) este esentiala pentru un somn odihnitor.
7. Pastrati dormitorul copilului linistit si intunecat. O lumina de veghe de joasa intensitate este o alternativa acceptabila pentru copiii speriati de intuneric.
8. Mentineti o temperatura comfortabila in dormitorul copiilor (sub 24 grade C) pe durata noptii.
9. Nu folositi dormitorul copilului ca loc de pedeapsa (ex. pedepsele ce presupun izolarea copilului pentru o perioada de timp).

 Nu puneti un televizor in camera copilului. Copii dezvolta usor obiceiul gresit de a “avea nevoie” de televizor pentru a adormi. Este, de asemenea, mai greu sa controlati cat timp petrece de fapt copilul in fata televizorului.

De asemenea, este important sa descurajam utilizarea somniferelor, a Peritolului, a melatoninei si a altor substante cu efecte sedative in lipsa avizului medical. Pe langa potentialele efecte adverse, unele severe, in lipsa adresarii cauzelor tulburarii de somn aceasta poate recidiva dupa oprirea tratamentului.

Daca somnul copilului dumneavoastra difera substantial (cantitativ sau calitativ) fata de jaloanele trasate este recomandabil sa va adresati medicului pediatru.

Articol scris de D-na Dr. Maria Calota – Medic Specialist Pediatru – Centrul Medical Sphera

IMPORTANTA MICULUI DEJUN

             Faptul ca micul-dejun este cea mai importanta masa a zilei a devenit deja un cliseu, dar in spatele acestei afirmatii se ascunde un mare adevar. Incepand dimineata cu o masa echilibrata, plina de elemente nutritive, vei reusi sa iti mentii pe tot parcursul zilei un nivel constant de energie si sa scapi cu mare usurinta de poftele alimentare.

Micul dejun este masa de care cei care isi doresc sa se mentina in forma nu trebuie sa se lipseasca. S-a demonstrat ca aceia care nu sar peste aceasta masa sunt si cei care risca cel mai putin sa devina supraponderali sau obezi, conform Yahoo, care citeaza Men’s Health.

Tot micul dejun te tine sanatos, micsorand riscul de boli de inima, atac cerebral, diabet si chiar cancer, imbunatatindu-ti sistemul imunitar si ferindu-te de raceala sau gripa.

Tot micul dejun te ajuta sa-ti tii mintea alerta, ajutandu-te sa te concentrezi mai bine. Un studiu realizat pe copii a aratat ca cei care nu sareau peste micul dejun s-au descurcat mai bine la testele cognitive, tot ei riscand mai putin ca pe viitor sa sufere de depresie, anxietate sau hiperactivitate. Acelasi lucru este valabil si in cazul adultilor.

Trecand peste micul dejun iti vei schimba metabolismul, acesta incetinindu-se si arzand mai putine calorii decat ar trebui. Iti va creste si cantitatea de insulina din organism, ceea ce inseamna ca vor fi stocate mai multe grasimi.

Micul dejun trebuie să acopere 20-30% din necesarul zilnic de energie, de aceea, nu poate fi înlocuit de nicio altă masă a zilei. Studiile au demonstrat că nutrienţii esenţiali pierduţi la micul dejun nu sunt compensaţi la celelalte mese ale zilei.

Micul dejun trebuie să acopere 20-30% din necesarul zilnic de energie, de aceea, nu poate fi înlocuit de nicio altă masă a zilei. Studiile au demonstrat că nutrienţii esenţiali pierduţi la micul dejun nu sunt compensaţi la celelalte mese ale zilei.

Trebuie ţinut însă cont de faptul că nu toate alimentele sunt bune pentru micul-dejun. Masa matinală bogată în calorii, zahăr şi grăsimi mărește riscul creşterii în greutate şi favorizează apariţia senzaţiei de foame la scurt timp după ce au fost consumate alimentele respective, adaugă Huffington Post. Printre alimentele de evitat se numără batoanele şi cerealele cu un conţinut ridicat de zahăr, gogoşile sau brioşele.

E foarte usor sa mananci sanatos la micul dejun. Ai o multime de alimente pe care te poti baza sa te tina satul pana la urmatoarea masa, dar si sa-ti dea doza de energie de care ai nevoie. Iata care sunt cele mai bune dintre ele:

1. Ouale
Fie le mananci fierte, fie la transformi intr-o omleta delicioasa, ouale contin 13 nutrientii esentiali, precum si proteine. Sunt foarte hranitoare si iti tin de foame pana la urmatoarea masa. Pe termen lung, acestea te ajuta sa-ti mentii silueta si masa musculara.

2. Cafeaua
Dincolo de a fi un tabiet sau o bautura care te ajuta sa te pui dimineata pe picioare, cafeaua este una din cele mai sanatoase optiuni pentru micul dejun. Este plina de antioxidanti si, consumata in cantitati moderate, fara frisca si zahar, are multe beneficii asupra inimii si a functiilor cognitive.
In plus, cercetatorii sustin ca previne cateva forme de cancer si te protejeaza impotriva diabetului de tip 2.
Daca insa nu esti consumator de cafea, o poti inlocui foarte usor cu o ceasca de ceai verde!

3.Bananele
Aceste fructe sunt un mic dejun excelent, chiar daca multa lume le evita din cauza numarului mare de calorii. Dimineata insa le poti consuma fara grija. Bananele sunt pline de fibre, vitamina C si potasiu, o combinatie care te ajuta sa-ti controlezi tensiunea arteriala si sa-ti mentii silueta sub control.
In plus, bananele sunt cel mai bun energizant natural la care poti apela ori de cate ori nu te simti in forma – studiile au demonstrat ca sunt chiar mai puternice decat bauturile energizante din comert.

4. Grepfruitul
Este o alta sursa excelenta de vitamina C, potasiu si fibre, motiv pentru care este considerat unul din cele mai bune alimente pentru slabit. Daca mananci un grepfruit la micul dejun, iti va tine de foame pana la pranz si vei scapa de poftele de peste zi.

5. Fulgii de ovaz
Isi merita din plin reputatia. Plini de fibre dietetice, fulgii de ovaz sunt extrem de hranitori si sunt slabi in calorii. Te ajuta sa-ti mentii colesterolul si greutatea sub control. Ii poti combina cu banane sau fructe de padure, pentru un mic dejun ideal, bogat in proteine, carbodihrati si grasimi sanatoase.

STRESUL – o problema ce afecteaza 1 din 3 adulti!

Un nou studiu efectuat in cursul acestui an confirma teoria specialistilor: stresul a devenit deja parte din viata cotidiana a tuturor.
Rezultatele raportate si publicate in revistele de specialitate indica urmatoarele:
– 32% din cei care participat la studiu au afirmat ca sufera de stres extrem
– aproape 1 din 5 (17%) sunt stresati la maximum timp de aproximativ 15 zile/ luna
– aproape 1 din 2 (50%) au recunoscut ca nivelul de stres a crescut semnificativ in ultimii 5 ani.
Specialistii nu au fost surprinsi de rezultatele studiului, insa au constatat ca stresul a inceput deja sa aiba consecinte mult mai marcante si mai vizibile asupra starii de sanatate, determinand o gama larga de simptome de natura psihica, emotionala si acuze fizice. Stresul a ajuns sa influenteze in mod dramatic chiar si capacitatea de concentrare, determinand scaderea randamentului la locul de munca si modificand adaptarea individului la mediul socio-profesional.

Stresul este definit ca o stare de tensiune, incordare si disconfort determinat de agenti cu semnificatie negativa,frustrare sau de dificultatea rezolvarii unor probleme. Studiile de specialitate au demonstrat ca exista un pericol real si o corelatie liniara intre expunerea repetata la stres si cresterea riscului de aparitie a tulburarilor cardiovasculare, infarctului sau sindroamelor dislipidemice. Sub efectul stresului cronic creste necesarul vitaminic al organismului, ceea ce determina aparitia sindroamelor carentiale cu rol favorizant in declansarea unor boli sistemice grave.
Starea de nervozitate conduce la tensiuni musculare care se vor concretiza prin contracturi pe musculatura trunchiului, coloanei, membrelor, ducand la aparitia crizelor de lombosciatica sau a durerilor cervicale.
Majoritatea participantilor la studiu, 82% dintre ei, au afirmat ca au metode destul de eficiente de a face fata stresului, insa exista momente cand sunt depasiti si atunci apar probleme de concentrare, de inter-relationare si chiar probleme acute de sanatate.
3 din 4 persoane (75%) au relatat ca in luna precedenta efectuarii studiului au avut probleme de sanatate datorate stresului. Printre aceste probleme se numara: astenie, cefalee, tulburari dispeptice, mialgii, modificari ale apetitului alimentar (anorexie sau bulimie nervoasa), ameteli, tulburari de dinamica sexuala. Printre tulburarile de ordin psihic se afla: anxietatea, iritabilitatea, sentimentul excesiv de vina, modificare de comportament, modificari ale ritmului veghe-somn.
Aproape toti participantii, 73%, au prezentat in luna dinaintea studiului acuze de ordin psihic: instabilitate emotionala, nervozitate excesiva, adinamism, depresie excesiva.

Somnul, alimentatia si stresul !

48% dintre cei inclusi in studiu au afirmat ca nu pot dormi din cauza stresului, unii indivizi ajungand sa piarda chiar si 21 de ore de somn in cursul unei luni calendaristice.
Aproximativ 43% dintre participanti au spus ca si-au modificat obiceiurile alimentare: au mancat mult mai mult decat de obicei si au consumat produse hipercalorice in exces (dulciuri – ciocolata si bomboane, mancare de la fast-food, junk-foods). 2/3 dintre fumatori au precizat ca in perioadele stresante au fumat mai mult ca de obicei, iar 17% dintre consumatorii de alcool au raportat aceeasi tendinta la hiperconsumul bauturilor alcoolice.

Surse de stres

Cele mai frecvente surse de stres sunt reprezentate de locul de munca si situatia financiara (aproximativ dintre participanti le-au numit pe acestea 2, spre deosebire de cei 59% din anul precedent). 51% din indivizi au indicat drept sursa de stres major creditele imobiliare si ipotecile.
Iata in continuare care au fost considerate cele mai importante surse de stres (participantilor li s-a permis sa aleaga mai mult de o sursa majora de stres):
– locul de munca 74%
– banii 73%
– sarcini si volumul efectiv de munca 66%
– copii 64%
– responsabilitatile familiale si domestice 60%
– problemele de sanatate 55%
– problemele de sanatate ce afecteaza partenerul sau copii 55%
– probleme de sanatate ce afecteaza parintii sau alti membri ai familiei 53%
– creditele imobiliare, chiriile, ipotecile, alte tipuri de credite 51%
– relatiile de cuplu 47%.
Exista anumite categorii de persoane care resimt stresul si implicatiile lui nefavorabile asupra vietii cotidiene mai acut decat altele, si anume: femeile, adultii de varsta medie, adultii necasatoriti, profesorii, medicii, persoanele cu venituri mici.
Studiul a inclus 1848 adulti si are o marja de eroare de 2%.

Strategii de coping !

Copingul reprezinta termenul introdus de psihologi pentru a descrie totalitatea eforturilor cognitive si comportamentale ale unui individ canalizate spre a rezolva o situatie care il depaseste la un moment dat in existenta si care reprezinta un factor generator de stres. In acest sens, specialistii au introdus mai multe tipuri de coping: coping axat pe problema, cand individul recunoaste factorul stresant si face eforturi de a-i face fata, si coping centrat pe evitare, mai putin agresiv, in care persoana alege sa evite confruntarea activa cu factorul de stres sau reduce din tensiunea emotionala asociata instinctiv cu aceasta.
Aproximativ 7 din 10 participanti au recunoscut ca daca ar beneficia de ajutorul unui psiholog ar reusi sa se descurce mai usor in situatii stresante si ar avea un alt randament la locul de munca, insa doar 7 % au admis ca au si cautat un astfel de ajutor.
Printre strategiile cognitive se afla: cresterea increderii in fortele proprii, compararea cu indivizi care se descurca mai rau, reanalizarea intr-un mod mai optimist a problemei ce trebuie infruntata, precum si constientizarea consecintelor unei gandiri negativiste.
Strategiile comportamentale includ rezolvarea activa a problemei sau evitarea ei, precum si apelarea la ajutor specializat si relaxare.

Specialistii considera utile si urmatoarele metode practice de a face fata stresului:
– identificarea sursei exacte de stres si a felului in care individul raspunde la ea;
– descoperirea propriilor ticuri sau modificari de comportament cu caracter premonitor legate de accentuarea nivelului de stres la care este supus organismul: iritabilitate crescuta, apatie, tulburari de concentrare, cefalee, tensiune musculara;
– identificarea felului in care fiecare individ raspunde la stres – daca recurge la metode ce ii pot afecta sanatatea
– gasirea unor metode sanatoase de a face fata stresului, de exemplu: practicarea unui sport, dedicarea timpului liber familiei si prietenilor sau gasirea unui hobby relaxant
– dezvoltarea unor obiceiuri sanatoase legate de somn, alimentatie (incluzand aici si consumul corespunzator de apa care sa confere organismului o hidratare corespunzatoare) si sport.
– apelarea la un ajutor specializat sau macar la prieteni si familie cand stresul devine coplesitor.

sursa: http://www.sfatulmedicului.ro

Care este rolul HPV ( virusul Papilloma Uman ) in dezvoltarea cancerului de col uterin ?

Foarte multi oameni vin in contact cu HPV in cursul vietii si il indeparteaza spontan din organism in cateva luni. Oricum, un numar mic de femei nu vor indeparta virusul si vor avea un risc mai mare de a dezvolta anomalii celulare cervicale. Infectia persistenta cu HPV poate duce la modificarile celulare care netratate, pot duce in timp la cancer de col uterin.

Este dovedit ca peste 97 % din cazurile de cancer de col uterin se datoreaza infectiei cu HPV.

La IDS Laboratories , cu o singura proba recoltata, se pot realiza ambele teste, oferind un grad crescut de confort pentru pacienta.

Folosirea ambelor teste ( testarea HPV si Examen Babes Papanicolau ) ofera o acuratete de aproape 100 % in stabilirea riscului de aparitie a cancerului de col uterin.

Testarea HPV poate detecta prezenta tipurilor de HPV cu risc inalt ( tulpinile 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 66, 68), in special tulpinile 16 si 18 ( cele cu riscul cel mai mare de malignizare ) chiar inainte de a fi vizibile modificari la nivelul celulelor cervicale, asigurand femeile ca riscul dezvoltarii cancerului cervical poate fi identificat mult mai devreme. Un test HPV pozitiv nu inseamna ca de va dezvolta cancer de col uterin, dar poate furniza informatii aditionale despre riscul potential pentru sanatate si permite medicului o monitorizare mult mai atenta.

Examenul Babes Papanicolau este un test care detecteaza modificarile celulare din cervix, indicand ca persoana prezinta riscul de a dezvolta cancer de col uterin daca nu este tratata. Testul este efectuat pentru a detecta anomaliile celulare. In cazul in care acestea apar, se va repeta testul sau se recomanda colposcopie.

Examenul Babes Papanicolau este o metoda folosita inca de acum 50 de ani , dar in ultimii ani la IDS LABORATORIES se utilizeaza o noua metoda superioara, de recoltare, transport si procesare, care conduce la o acuratete mult mai mare a interpretarii rezultatului.

Prin transportarea in mediul lichid, intreaga cantitate de celule recoltate ajunge in laborator in conditii corespunzatoare si fara pierderi.

Cercetarile recente arata ca cea mai eficienta metoda de detectare a primelor semne de cancer de col uterin foloseste ambele teste. Un rezultat negativ pentru ambele teste inseamna in 100 % din cazuri ca exista un risc minim de aparitie a bolii si se poate recurge in continuare la teste de rutina.

La fel de important este ca prin testarea HPV se pot furniza informatii aditionale despre importanta oricarei anormalitati detectate pe frotiul Papanicolau. Se stie ca majoritatea anormalitatilor dispar de la sine, dar pana acum nu exista nicio metoda de a distinge care vor regresa si care vor progresa.

Testearea HPV+PAPANICOLAU poate furniza aceasta informatie.

DE RETINUT!

• HPV este un virus foarte comun.
• Rezultatul testului hpv nu este o forma de judecare a vietii tale sexuale!
• Cunoasterea prezentei sau absentei infectiei cu HPV te va ajuta sa intelegi mai bine riscul tau de a dezvolta cancer de col uterin.
• Daca anormalitatile celulare sunt detectate din timp rata de succes a tratamentului este de 100 %

Detalii despre oferta pe:  www.ids-laboratories.ro

ACNEEA – aparitie, tratament, mituri si realitati!

Ma numesc Elena-Livia Severin si sunt medic specialist dermato-venerolog in cadrul Centrului Medical Sphera. Avand in vedere ca pacienţii cu acnee, constituie marea majoritate a pacientilor care se adreseaza unui cabinet de dermatologie, am sa prezint cateva generalitati legate de aceasta afectiune dermatologica, precum si cateva mituri ce s-au conturat de-a lungul timpului despre acnee.

Acneea este o boala inflamatorie a unitatii pilo-sebacee care nu pune probleme de diagnostic. Acneea juvenila polimorfa se caracterizeaza prin localizarea sa in zonele seboreice ale fetei si toracelui si prin asocierea pe fond seboreic de comedoane, expresie a retentiei sebacee si de papule, papulo-pustule si noduli, ce rezulta in urma reactiei inflamatorii in jurul foliculilor obstruati (blocati). Nu in ultimul rand trebuie mentionate cicatricile mai mult sau mai putin atrofice, scleroase, pigmentate sau, dimpotriva hipertrofice. Evolutia acneei este cronica, pe parcursul mai multor ani, cu aparitia de pusee ce necesita tratament.

In ceea ce priveste acneea adultului, adesea este vorba despre o continuare a acneei adolescentului, insa la o treime din pacienti acneea se instaleaza in perioada de adult, fara ca acestia sa fi prezentat acnee juvenila.

Acneea femeii adulte are cateva particularitati clinice: afecteaza mai ales portiunea inferioara a fetei, regiunea mandibulei si se extinde uneori si la nivelul gatului. Leziunile sunt mai ales inflamatorii si mai putin numeroase. Evolutia este cronica si, adesea, mijloacele terapeutice obisnuite sunt ineficace. Multi autori au subliniat rolul agravant al stresului.

Intelegerea fiziopatologiei complexe a acneei este indispensabila pentru stabilirea unei strategii terapeutice corespunzatoare. Trei factori patogenici sunt strans legati la nivelul foliculilor pilo-sebacei de pe fata si torace: in primul rand seboreea, apoi retentia sebacee si in final inflamatia.

Tratamentul antiacneic este ales in functie de leziunile observate in urma examenului local al pacientului si de severitatea lor. Din tratamentul local fac parte retinoizii, antibioticele, acidul  azelaic, iar din cel sistemic antibiotic (doxiciclina, minociclina), isotretinoinul sau preparatele hormonale la femei (anticonceptionalele).

Peelingurile superficiale cu acid glicolic sau acid salicilic 20-30% amelioreaza aspectul tenului in acneea usoara: pielea devine mai neteda, uniforma si are loc regresia leziunilor de retentie (comedoanele).

Fototerapia (lumina albastra, lumina rosie, laserele, terapia fotodinamica) este eficienta mai ales in leziunile inflamatorii (rosii), dar nu actioneaza asupra componentei retentionale. Recaderile sunt frecvente daca nu se foloseste un tratament de intretinere.

Gluconatul de zinc poate fi o alternativa de tratament in acneea inflamatorie cand nu se pot administra cicline (de ex., la femeile insarcinate).

Tratamentele antiacneice existente pot fi foarte eficiente, mai ales daca sunt folosite corespunzator. Unul din motivele pentru care uneori tratamentele antiacneice nu dau rezultate este pentru ca nu sunt respectate instructiunile medicului.

Iata cateva mituri care vizeaza acneea:

1.Doar adolescentii au acnee

Acneea poate aparea la orice varsta, dar este mai frecventa la adolescenti.

 2. Acneea este cauzata de o piele neingrijita

Fals. Acneea apare in urma unor modificari hormonale, pielea devenind mai grasa si infectandu-se bacterian. Din acest motiv acneea este mai frecventa in perioada adolescentei.

3. Acneea poate fi vindecata prin bronzare.

Lumina soarelui poate ameliora leziunile de acnee, dar un mediu umed si cald mai probabil le va agrava. Protectia solară este importanta pentru diminuarea obstructiei foliculare determinate de expunerea la ultraviolete si pentru limitarea puseelor de acnee la intoarcerea din vacante. Pacientii cu pielea mai inchisa la culoare prezinta un avantaj in plus la utilizarea fotoprotectiei in ceea ce priveste pigmentarile post-lezionale care pot fi prevenite.

Expunerea solară indelungata contribuie la imbatranirea cutanata si la aparitia ridurilor. Nu este de neglijat nici riscul de cancer de piele printr-o expunere necontrolata la soare.

4. Exprimarea sau stoarcerea cosurilor ajuta la vindecarea lor

Fals. Stoarcerea leziunilor de acnee le poate inrautati.

5. Acneea se poate transmite

Fals. Acneea apare in contextul unei pieli prea grase determinate de modificarile hormonale. Glandele producatoare de sebum se pot obstrua si infecta. Acneea nu este o infectie care se poate transmite.

6. Fetele cu acnee nu se pot machia.

Utilizarea unui fond de ten sau pudre grase poate agrava acneea. Pacientele cu acnee pot recurge la produse de machiaj special concepute pentru tenul gras, acneic. Batoanele corectoare pot fi utile. Inaintea aplicării machiajului fata trebuie sa fie curata. Masurile de igiena si de machiaj recomandate de dermatolog imbunatatesc considerabil calitatea vietii pacientelor cu acnee si contribuie la reusita tratamentului.

7. Spalarea frecventa si energica a fetei va ameliora acneea

Fals. Spalarea fetei de doua ori pe zi este suficienta, utilizandu-se un preparat de curatare conceput pentru pielea acneica. Se evita frecarea intensa a fetei.

8. Tratamentele antiacneice eficiente usuca tenul

Unele tratamente pentru acnee pot usca tenul, dar aceasta face parte din efectul lor pozitiv.

9. Ciocolata si alimentele din categoria “junk food” determina pusee de acnee

Fals. Nu este recunoascuta legatura intre consumul unor alimente precum ciocolata, chips-urile, sucurile si agravarea acneei. Cercetatorii americani au descoperit o legatura intre consumul de lapte si puseele de acnee, dar recomada cercetari ulterioare care sa confirme aceasta asociere.

10.  Activitatea sexuala poate ameliora/agrava acneea

Sexul nu are niciun efect asupra acneei.

11.  Administrarea anticonceptionalelor vindeca acneea

Desi unele tipuri de anticonceptionale pot ameliora acneea, in unele cazuri are loc o

inrautatire a leziunilor.

12.  Acneea lasa intotdeauna cicatrici

Daca este tratata eficient si la timp, riscul de cicatrici este mai mic.

In prezent acneea este recunoscuta ca o problema de sanatate serioasa cu impact atat fizic, dar  mai ales psihic. Pacientii cu acnee trebuie sa se adreseze medicului dermatolog pentru evaluarea severitatii bolii si stabilirea unui tratament adecvat, care instituit la timp si urmat consecvent poate conduce la controlarea bolii si la prevenirea cicatricilor mult mai greu de corectat odata instalate.

Sa cunoastem si sa intelegem mai bine PSIHIATRIA !

Etimologic , cuvantul “psihiatrie” vine de la cuvintele grecesti psyche =suflet si iatrea = vindecare . Deci psihiatria ar fi specialitatea medicala care se ocupa cu tratarea bolilor sufletului .

Ca ramura a medicinii, psihiatria are ca obiect de studiu omul bolnav psihic.  Omul este vazut ca un intreg . Orice afectiune psihica are rasunet somatic , o afectiune somatica influenteaza totdeauna si psihicul .Deasemenea o afectiune psihica sau somatica influenteaza omul in plan personal – existential. Aceste trei planuri se influenteaza si se interconditioneaza reciproc. Ca ramura a medicinii , psihiaria este strans legata de celelelte specialitati medicale.

Psihiatria, avand ca obiect de studiu bolile care afecteaza omul in umanitatea sa , interfera cu alte stiinte umaniste ca : psihologia, filozofia, sociologia, antropologia, teologia .

Dezvoltarea psihiatriei este strans legata de dezvoltarea celorlalte stiinte ,de dezvoltarea societatii in ansanblul ei.

In evul mediu se considera ca bolile psihice ar fi provocate de “ duhurile rele “ .  Abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea ingrijirea bolnavilor psihici iese de sub tutela bisericii si trece in sarcina medicilor. In ultima jumatate a secolului  al XX-lea  s-au descoperit o multitudine de medicamente care au schimbat fata psihiatriei .Prin aparitia medicamentelor psihotrope bolnavii psihici au putut fi tratati in afara spitalelor. Primele generatii de psihotrope aveau multe efecte secundare, calitatea vietii si reintegrarea sociala si profesionala fiind scazuta. Ultimele generatii de psihotrope au mult mai putine efecte seundare , pacientii se pot reintegra socio profesional ( chiar si cei cu boli foarte grave ).

Desi psihiatria s-a dezvoltat de-a lungul timpului, in Romania inca este stigmatizat bolnavul psihic. Sa ajungi la psihiatrie este considerat un capat de drum , sfarsitul unei vieti normale.

Situatii in care se poate solicita un consult psihiatric :

1. tulburari de comportament
2. insomnie
3. temeri nejustificate
4. izolare sociala
5. tristete
6. neliniste sau agitatie
7. tulburari de memorie si orientare
8. consum de alcool /droguri

De multe ori aceste simptome nu sunt observate de persoana in cauza ,ci de catre anturaj. In aceasta situatia cei apropiati ar trebui sa incerce sa-l convinga pe cel in cauza sa se prezinte la medic.

Modalitati de tratament :

1. medicamentos
2. consiliere / psihoterapie
3. medicamentos + consiliere /psihoterapie

Alte situatii in care se poate solicita consult psihiatric :

1. probleme de adaptare la o situatie de viata : somaj , schimbarea locului de munca ,divort ,decesul unei persoane apropiate , neintelegeri in cuplu , situatii de criza existentiala etc.
2. necomplianta la un tratament al unei boli somatice cronice
3. raspuns inadecvat la tratament al unei boli somatice ( HTA de exemplu )
4. sentiment trenant de neimplinire /lipsa de sens

Cateva cuvinte despre consiliere si psihoterapie:

Consilierea se adreseaza unei probleme / teme concrete . Consilierea este orientata spre rezolvarea problemei puse. Clientul trebuie sa aiba capacitatea de a recunoaste ca are nevoie de ajutor din afara. Clientul trebuie sa fie relativ autonom . In consiliere se face apel la resursele restante ale clientului . O buna consiliere are drept consecinta o crestere a autonomiei celui consiliat.

Consilierea are o durata scurta . Daca problema nu se rezolva intr-o perioada rezonabila de timp se impune o reevaluare.

Psihoterapia  – este un demers de vindecare. Se adreseaza persoanei si lumii ei interioare. Psihoterapia presupune timp pentru ca vindecarile nu se produc instantaneu ci se dezvolta . In psihoterapie nu ne intereseaza consecinta ci de ce se ajunge la ea . Psihoterapia vizeaza modul trairii, fortificarea energiilor personale. Psihoterapia vizeaza o transformare fundamentata in traire. Vindecarea presupune si maturizare .

Cu speranta ca am reusit sa va conving ca o vizita la cabinetul de psihiatrie nu inseamna o statie terminus  ci un nou inceput , astept sugestiile dumneavoastra in privinta subiectelor pe care doriti sa le abordam pe viitor .

Dr. Virginia Neda – Psihiatrie

Centrul Medical Sphera.